În fiecare an, prima brumă ne prinde cu aceeași discuție în bucătărie: ce scoatem și ce punem. Roșiile au plecat de două săptămâni. Fasolea verde mai ține puțin, cât e de la seră. În locul lor au venit dovleacul, gutuile și hribii.

Dovleacul

Îl luăm de la familia Bota, din Rășinari, un soi cu coaja verde-cenușie și miezul portocaliu închis. Îl coacem pe lemne, întreg, până se înmoaie, și abia apoi îl facem supă. Așa iese dulce fără să-i punem nimic. Semințele le prăjim separat și le punem deasupra, cu ulei de dovleac și o lingură de smântână acră.

Gutuile

Gutuia e fructul care ne place cel mai mult toamna, pentru că nu se grăbește. O coacem lent, trei ore, cu puțin zahăr și o bucată de scorțișoară, până devine roșie. Merge în tarta de la desert și, în porții mici, lângă rața confiată.

Hribii

Hribii proaspeți țin cât țin, de obicei până la jumătatea lui noiembrie. Îi folosim în tăițeii de casă, cu smântână și parmezan. Când se termină, trecem pe cei uscați de noi în septembrie, care au un gust mai adânc, de pădure. Nu e o înlocuire de nevoie; mulți dintre voi îi preferă așa.

Meniul complet e pe pagina de meniu. Felurile cu stea rămân tot anul.